Am aflat ce inseamna “Trail Running”. Si nu voi uita curand.

 

La sfarsit de an 2015 am descoperit din intamplare pe facebook, un event cu nume interesant: Faget Trail Running organizat de clujulpedaleaza.ro. Citesc cu interes cateva randuri, iar dupa 3 minute am platit taxa de participare si eram deja inscris pentru 24 aprilie 2016.

Tot ce am retinut la inceput a fost ca e vorba de alergare prin padure pe un traseu de langa Cluj (padurea Faget). Mai tarziu am aflat lungimea traseului (minim 24 km, pana la urma au fost 26.2 km), diferenta de nivel (681m) si cu 3 zile inainte de start am aflat ca va ploua in ziua cursei. Deja stiam prea multe.

Ce nu stiam inainte de cursa (dar am aflat dupa): ce inseamna efectiv “trail running-ul” (in traducere libera: alergare pe traseu montan) ?

13092044_1140158459351496_1397365630590488628_nDefinitia oficiala prea putin conteaza pentru mine. Genunchii mei au aflat ce inseamna trail running si vor tine mine mult timp de acum inainte. Am plecat de la start cu enegie full si entuziasm maxim. Dupa 14 km de urcare prin padure, pe poteci inguste de munte “ornate” cu radacini, frunze uscate, bolovani si noroi am ajuns la lumina (pe platou deasupra padurii). Stiam ca urmeaza o coborare usoara unde iti poti relaxa putin corpul si mintea. Dar… Ghinion. Coborarea s-a dovedit a fi crunta, nemiloasa si alunecoasa. La propriu aluneacoasa. Dupa o ploaie marunta  si deasa, traseul a devenit patinoar cu noroi. Am scazut ritmul pentru a-mi pastra echilibrul si ma rugam sa ma tina franele. O “trântă” in noroiul rece si cleios nu era o optiune. Aveam in minte pe repeat: ” nu te opri, mergi mai departe.” Automotivatia a functionat inca o data.13048217_10154175488129413_483365777414900494_o

Si am mers mai departe… chiar am alergat, mereu cu gandul la linia de finish. Dar pana la finish mai era cale lunga. Lunga si abrupta. Un fel de acoperis de biserica, pe care trebuia sa il urcam in alergare :). Mai aveam 6 km dupa estimarile aplicatiei MapMyRun. Am luat un shot de banana si 1 bucatica de glucoza ( de la punctul 3 de alimentare) si am pornit spre “Golgota” (cica asa se numeste dealul respectiv). Nu a fost grea urcarea. A fost prea grea pentru a o putea descrie in cuvinte.

Crampele musculare la gambe si femurali plus o intindere urata a ligamentului lateral de la genunchiul stang au facut din ultimii 3 km – cea mai crunta coborare din viata mea. Papucii din picioare chiar daca si-au facut treaba excelent, parca erau din plumb. Am strans din dinti, am ridicat privirea si am vazut ca pana la finish ar mai fi sub 1 km. Cu capul sus am reusit sa trec linia de sosire. Dupa 2h, 57 min si 12 sec am aflat ce inseamna “trail running-ul”. Iar daca vrei sa afli si tu nu e suficient sa citesti ce am scris eu, e musai sa simti in gambe si in genunchi.

Finish_FagetTrailRunning2016

Părarea ta contează! Lasă un comentariu:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.